BOALA PARODONTALĂ

20 dec. 2021 Stomatologie

Boala parodontală sau parodontoza (denumirea populară) este un termen general dat unei infecții sau inflamații a țesuturilor care înconjoară dinții, a parodonțiului.

Dinții sunt menținuți în poziție de către gingie, os și ligamentul care leagă dinții de os și care acționează ca un amortizor. Aceste trei țesuturi (gingie, os și ligament) formează împreună parodonțiul.

 

Există două stadii ale bolii parodontale – gingivita și parodontita. 

Acumularea de placă dentară și tartru poate duce la inflamarea gingiilor, care reprezintă forma ușoară a bolii parodontale – gingivita. Forma mai severă, parodontita, poate duce la căderea dinților. O igienă orală bună poate preveni apariția parodontozei și poate trata formele incipiente ale bolii. În cazul parodontitei este necesar tratamentul de specialitate.

Deoarece, boala parodontală are o evoluție lentă și lipsită de durere, multe persoane nu solicită ajutor de specialitate. Multe cazuri rămân astfel nediagnosticate până când simptome, precum retracția gingivală avansată și mobilitatea dentară, devin evidente.

Chiar dacă boala parodontală a ajuns în stadii avansate, uneori dinții pot fi salvați. Un dinte mobil nu este egal cu un dinte lipsă. Vasta experiență a medicilor noștri specialiști, alături de tehnicile moderne și inovatoare prezente în clinica noastră permit păstrarea dinților afectați chiar și atunci când credeți că nu mai există șanse.

Cum se manifestă boala parodontală?

Boala parodontală este un proces inflamator. Spre deosebire de gingivită, unde doar gingiile sunt afectate, parodontita afectează toate țesuturile parodontale, care asigură funcționalitatea dinților și îi mențin în gură. Pe măsură ce boala progresează, mai ales în lipsa tratamentului și a igienei, placa dentară se acumulează nu numai în jurul gingiilor, ci pătrunde adânc sub ele. Datorită depunerilor abundente, gingiile cresc în volum, se dezlipesc de suprafața dinților – așa se formează pungile parodontale. Pe măsură ce boala progresează, conținutul unor astfel de pungi ”putrezește”, ceea ce nu face decât să agraveze întreaga situație – există o intoxicație treptată a întregului organism. Cu cât forma parodontitei este mai severă, cu atât sunt mai evidente toate simptomele.

  • dureri ce apar în timpul mesei – mulți pacienți cred că au carii, deși, de fapt, gingiile
    inflamate și rădăcinile dinților dezgoliți sunt cele care provoacă aceste senzații dureroase
  • sângerarea gingiilor – poate fi constantă sau poate apărea la apăsarea gingiilor sau la
    spălatul pe dinți,
  • roșeață și întunecarea gingiilor – devin roșu aprins, violet sau albastru, mai ales în zona papilelor,
  • apariția pungilor parodontale – cavități care apar prin desprinderea gingiilor de pe dinte ca urmare a acumulării unei cantități mari de placă dentară,
  • respirație urât mirositoare rezultată din suprapunerea unei infecții bacteriene și supurarea conținutului pungilor parodontale,
  • retracția gingiilor împreună cu distrugerea țesutului osos – dinții din punct de vedere vizual „devin” mai lungi datorită reducerii volumului gingiei, și pare că au formă de pană – rădăcinile fiind mai subțiri și mai înguste decât coroanele dentare,
  • mobilitatea dentară apare datorită distrugerii ligamentelor parodontale și a reducerii
    volumului tuturor țesuturilor parodontale – de la nesemnificativ în stadiul inițial al bolii la patologic în stadiul avansat, când dinții se mișcă lateral și, de asemenea, în sus și în jos, adică sunt pe punctul de a se pierde,
  • senzație de rău, febră, slăbiciune generală.

Boala parodontală este cauza numărul 1 a pierderii timpurii a dinților. Potrivit OMS, unele semne de inflamație se întâlnesc la 86% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 și 44 de ani. În același timp, în aceeași grupă de vârstă, aproximativ 20% dintre pacienții sunt
diagnosticați nu doar cu parodontită, ci și cu parodontită severă.

Clasificarea și etapele evoluției bolilor parodontale

Boala parodontală are aproape întotdeauna o formă generalizată, afectând întreaga dentiție, deoarece nutriția gingiei este complet perturbată. Se obișnuiește să se distingă trei forme de boală parodontală: ușoară, moderată și severă.

Dar inflamația țesuturilor parodontale (adică parodontita) apare într-o varietate destul de largă de forme – în funcție de gravitatea bolii, răspândirea acesteia și reversibilitatea proceselor patologice

  • DUPĂ GRADUL DE MANIFESTARE

Conform manifestărilor, parodontita poate fi acută (toate simptomele bolii se manifestă
cât mai puternic), precum și cronica – în acest caz, manifestările sunt mai atenuate. De
regulă, acesta din urma este un proces lent și relativ ușor care nu se manifestă în mod
deosebit în niciun fel. Dar, în același timp, inflamația continuă să distrugă țesutul
parodontal.

  • DUPĂ REVERSIBILITATEA PROCESULUI

Tratată la timp, gingivita este complet reversibilă. Dacă manifestările gingivitei sunt
ignorate, aceasta progresează, cauzând apariția parodontitei.

În forma inițială a parodontitei, inflamația este superficială, dar s-a răspândit mai adânc
decât în cazul gingivitei. Se manifestă prin durere la spălatul pe dinți și în timpul meselor,
se observă mici pungi parodontale. Dacă apelați la un specialist la timp, atunci această
formă a bolii poate fi vindecată foarte repede și ușor, prevenind dezvoltarea sa ulterioară.

Dar de multe ori pacienții nu merg la dentist ci apelează la remedii populare, clătiri cu
diverse soluții și se limitează la schimbarea periuței și a pastei de dinți.

Datorită lipsei unui tratament cuprinzător și de înaltă calitate, procesul inflamator se
răspândește și „merge” mai adânc, afectând treptat întregul complex de țesuturi
parodontale – aceasta este deja o formă cronică. Pacienții se plâng de obicei doar de
sângerarea gingiilor, dureri și respirație urât mirositoare. Unele persoane pot observa
apariția mobilității dinților, formarea rapidă a tartrului și un zâmbet schimbat. Dacă nu
efectuați un tratament sistematic, atunci toate manifestările parodontitei doar continuă să
se intensifice.

  • DUPĂ RĂSPÂNDIREA PROCESULUI

Atunci când inflamația afectează 1-2 dinți vorbim despre o boală parodontală localizată.
Dacă boala se răspândește la nivelul tuturor dinților, este generalizată. Bineînțeles, ultima
formă este mai periculoasă pentru dinți și necesită mai mult efort în tratament.

  • STADIILE BOLII PARODONTALE

Stadiul I – forma inițială sau gingivita. Gingivita este o inflamație superficială a
gingiilor, la care pacientul nu a acordat atenție. În această etapă, nu există dureri severe,
iar primele semne sunt sângerarea gingiilor, mâncărime ușoară, umflarea gingiei,
schimbarea nuanței gingiei de la roz la stacojiu. Adâncimea pungilor gingivale nu
depășește 3,5 mm, nu există încă mobilitate dentară.

Stadiul II – forma medie sau parodontita superficială. Primele semne se intensifică –
cantitatea de placă crește, se “scufundă” sub gingii, ceea ce provoacă formarea unor
pungi parodontale mai mari. Adâncimea lor atinge deja 4-5 mm. Puroiul se acumulează
în interiorul pungilor, astfel încât mirosul din gură devine extrem de neplăcut. Țesutul
osos este distrus treptat, există o ușoară mobilitate a dinților (gradul I), apar „goluri” între
ei.

Stadiul III – forma avansată sau parodontita profundă. Se caracterizează prîntr-o creștere a pungilor parodontale de 5 mm sau mai mult, și suprapunerea unei infecții bacteriene. Se produce distrugerea țesutului osos, dinții sunt foarte mobili.

Etapele mobilității dinților în parodontită: atunci când există șanse de a fi salvați

Mobilitatea poate fi normală sau naturală, și este necesară pentru absorbția șocurilor din timpul masticației, dar poate fi și patologică, adică anormală. Iar parodontita este considerată principala cauza a mobilității patologice.

Pe măsură ce boala parodontală progresează, mobilitatea patologică devine una dintre cele mai izbitoare manifestări clinice și le domină pe toate celelalte – sângerarea gingiilor, distrugerea țesutului osos, etc.

 

Gradul I: mobilitate de până la 1 mm în direcția înainte-înapoi, de la limbă la obraz/buze; uneori dinții se mișcă si lateral. Șansele de a vă menține dinții sunt mari.

Gradul II: mobilitate în aceleași direcții, dar mișcările sunt deja mai mari de 1 mm. Șansele de supraviețuire sunt medii – terapia va fi lungă,

Gradul III: dintele este deja mobil în toate direcțiile, inclusiv vertical. Este extrem de dificil să salvați dinții.

În unele clasificări, gradul IV se distinge, de asemenea, separat, în care dinții se rotesc în alveole și sunt pe punctul de a se pierde complet. Nici nu merită să încercați să ii salvați.

 

”Chiar dacă vă spălați pe dinți dimineața și seara, dar nu îndepărtați resturile alimentare, sau procesul de igienă durează doar 20-30 de secunde în loc de cele 2 minute recomandate, placa bacteriană se acumulează în continuare. Aceasta înseamnă că există un risc mare de a dezvolta boala parodontală.”

Dr. Neamțu Andrei
Medic specialist parodontologie

 

De ce apare boala parodontală?

Placa bacteriană este considerată în prezent singura sau principala cauză de apariție a bolii parodontale, deși există o mare varietate de factori favorizanți sau de risc ce contribuie la dezvoltarea parodontozei.

Placa bacteriană este un depozit moale care se formează pe suprafața dinților. Este formată din mai multe tipuri de bacterii, substanțe lipicioase secretate de bacterii, resturi alimentare și salivă.

Bacteriile se hrănesc cu carbohidrații și zaharurile din alimente, eliberând substanțe acide.
În timp, acidul degradează suprafața dinților ducând la apariția cariilor și irită gingiile provocând inflamație gingivală. În cazurile avansate determină retracția gingiilor de pe dinți și distrucția osului.

Toată lumea are milioane de bacterii în gură. În câteva minute de la periajul dinților, placa începe să se depună pe suprafețele dinților.
În mai puțin de 24 de ore, stratul de placă bacteriană care se formează va fi de obicei suficient de gros pentru a fi vizibil. De aceea, se recomandă periajul de două ori pe zi, dimineața și seara. În așa fel se elimină depunerile de placă înainte ca acestea să crească în volum și să afecteze dinții și gingia.

Tartrul se formează din placa bacteriană care a absorbit calciu și alte minerale din salivă. Aceste minerale sunt destinate să întărească suprafețele dinților, dar atunci când se cristalizează în placă, o transformă într-o substanță dură – tartru.
Depozitele timpurii de tartru sunt la fel de dure precum creta și sunt de culoare galbenă, dar în timp devin mai întunecate și din ce în ce mai dure.

 

În general, tartrul poate fi îndepărtat doar de către un medic stomatolog.

Conform numeroaselor studii, s-a dovedit că boala parodontală (parodontita) poate provoacă
unele boli sistemice, iar unele problemele de sănătate duc la apariția parodontitei. Există
cazuri în care un pacient cu diabet zaharat de mai mulți ani a avut un nivel de glucoză
catastrofal ridicat, dar după extracția dinților a scăzut substanțial. Diabetul zaharat agravează evoluția parodontitei, în timp ce parodontita, dimpotrivă, agravează evoluția diabetului zaharat. Astfel, extracția dinților rupe acest „cerc vicios” și duce la o îmbunătățire a bunăstării pacientului.

Factori care duc la dezvoltarea bolii parodontale

Există însă situații în care o persoană nu se spală pe dinți sau are o igienă orală precară, dar dinții și gingiile sunt în stare bună. Și invers – igiena este la cel mai înalt nivel, dar boala parodontală continuă să progreseze. Aici intră în joc factorii externi – de exemplu, tulburări metabolice, malocluzie, probleme hormonale la femei etc.

Factori locali (legați de starea cavității bucale)

  • acumularea de placă și tartru din cauza igienei bucale deficitare. Depozitele găzduiesc microorganisme patogene care declanșează inflamația,
  • malocluzie și malpoziție dentară care interferează cu curățarea normală a dinților,
    provocând astfel o acumulare crescută de placă. Se întâmplă ca problemele cu mușcătura să suprasolicite unii dinți, motiv pentru care aceștia sunt afectați rapid împreună cu țesuturile din jur,
  • frenul scurt al limbii sau al buzei – datorită tensiunii excesive, poziția gingiilor se
    schimbă, apar retracții gingivale, sunt expuse rădăcinile dentare, apare atrofia osoasă,
  • leziuni permanente ale gingiilor: coroane largi, plombe în exces, bracheți ortodontici
  • respirația orală, care duce la uscăciune și hipoxie a gingiilor – chiar dacă oxigenul intră direct în cavitatea bucală (acest lucru nu este suficient, deoarece celulele au nevoie de nutriție din interior), 
  • abraziunea și hipermineralizarea smalțului, precum și prezența microfisurilor, indică traume ocluzale

Factori generali (legați de starea organismului în general)

  • deficit de vitamine, în special lipsa vitaminelor D și C,
  • patologii endocrine: tulburări hormonale, diabet zaharat, hipo- și hipertiroidism, etc
  • patologii ale sistemului hematopoietic: leucemie, hemofilie etc. – aici, din nou, procesele metabolice dintre celule sunt perturbate,
  • tulburări vasculare care afectează negativ microcirculația sângelui,
  • stări severe de imunodeficiență,
  • osteoporoză, care duce la distrugerea rapidă a țesutului osos în tot corpul,
  • boli ale tractului digestiv, rinichi, infecții sistemice. În special – GERD sau boala de
    reflux, atunci când conținutul acid al stomacului este aruncat în esofag,
  • obiceiuri proaste: fumatul, abuzul de băuturi alcoolice,
  • modificări legate de vârstă,
  • predispoziție genetică

 

 

 

 

De ce este periculoasă boala parodontală și care sunt urmările ei?

Pe lângă faptul că parodontita distruge gingiile și osul, focarul de infecție din cavitatea bucală devine o amenințare pentru întregul corp. Bacteriile care se dezvoltă într-un ritm ridicat în pungile parodontale, iar atunci când înghițiți și mâncați alimente, intră în stomac, perturbând activitatea tractului digestiv – apar dureri și disconfort constant.

Organele tractului gastrointestinal sunt afectate – suferă în primul rând, deoarece bacteriile din gură intră în stomac în timpul meselor. Acest lucru poate duce la indigestie, durere și crampe la nivelul tractului digestiv, disconfort constant, digestie slabă a alimentelor, arsuri la stomac și balonare. Într-o reacție în lanț inversă, problemele stomacului cauzează o malnutriție a țesuturilor din tot corpul și slăbesc și mai mult țesuturile parodontale.

S-a dovedit științific că parodontita crește probabilitatea pielonefritei (inflamația rinichilor) și a bolilor de inimă de 6 ori.

Mecanismul de dezvoltare a pielonefritei este că bacteriile patogene, care pătrund din
parodonțiul inflamat, împreună cu fluxul sangvin, produc proteine similare în structură cu
celulele renale. Cu un atac imunitar asupra agenților patogeni, celulele rinichiului sunt distruse simultan. Pe lângă pielonefrita, sunt frecvente și boli precum glomerulonefrita și insuficiența renală cronică.

Parodontita contribuie, de asemenea, la dezvoltarea aterosclerozei, crește de 6 ori probabilitatea de diabet și accident vascular cerebral și crește riscul de cancer mamar cu 14%. În timpul sarcinii, riscul de avort spontan crește de 7 ori. Fătul este pus în pericol din cauza tuturor bacteriilor care pătrund în lichidul amniotic. Sunt capabile să provoace abateri ireversibile la copilul nenăscut până la întârzierea dezvoltării, subponderalitatea și chiar dezvoltarea autismului.

 

 

 

Distribuie:

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Search

+
Ai nevoie de ajutor? Vorbeste cu noi!
Vă rugăm să acceptați mai întâi politica noastră de confidențialitate pentru a începe o conversație.